Zmeul

MOTTO: "Lectia este una singura intotdeauna:sa-ti dai drumul cu ochii inchisi si sa stii sa-ti duci povara."

Cesare Pavesse

Te-am construit din bucati de constiinta:hartie reciclabila ,taiata din ziare,cu nesemnificativul rol de "fapt divers".

Proptete-infime bucati de lemn-ti-au fost visele,mladite rupte din arborele genealogic al desertaciunii.

Intr-o duminica de vis te-am inaltat pentru prima oara.Un cer albastru ne privea parinteste ,si o mare de verde ne statea la picioare...Timpul ramasese undeva in urma ,ascuns in pasapoartele noastre spre tacere.Dar ne-a ajuns ,apoi,pe nesimtite si cerul s-a acoperit de nori,iar duminica aceea era o luni,sau marti,sau poate miercuri...

Stiam,in delirul disperarii , ca nu-mi voi mai putea mentine picioarele pe pamant si poate nu datorita furtunii ,cat dorintei de-a te recupera ,intr-un fel sau altul.

Banuiam ca,in betia zborului,singurul lucru ce te retinea din calatoria ancestrala era bucata din ce in ce mai destinsa de sfoara.

Azi,nu regret nici macar o clipa zborul .As fi vrut ca tu sa fi ramas sus,purtat de cine stie ce adiere prolifica , dar nu are rost sa ma mint:in cadere,puteam simti bucata de sfoara din mana-mi inclestata.

Poate ca cineva te va culege de pe jos si-ti va repara scheletul frant.Poate ca va incerca sa te inalte .Nimic mai trist decat un zmeu peticit pe un cer parasit .Intr-un final ,vei fi liber.Poate ca de vina va fi un vant neprielnic ,sau poate ca sforile se vor rupe.Sau poate ca noul stapan iti va da drumul.

Iti vei gasi sfarsitul fie intr-o alta furtuna,fie uitat intr-un colt de lume,blestemat a nu te gandi la proximul zbor,ci la prima prabusire.

Undeva,pe retina,imi apare pentru cateva clipe o imagine :un copil inaltand un zmeu .Dar copilul nu sunt eu,zmeul nu esti tu,si-am obosit sa ne tot cautam intr-o alta poveste ...

Asa se incheie chestia asta,fara a avea pretentia c-ar fi inceput.N-am zburat vreodata,inca imi construiesc zmeul din franturi de cuvinte si jumatati de suras.Cat despre zmeul lui Tudor Chirila,ei bine,el a prins o noua briza...

Vama Veche, odinhneasca-se in pace..

Ciranoush.

Estival

): dar totusi...nimic.nu mai scriu.incerc sa traiesc.ma saturasem sa treaca timpu p langa mne.
):cred ca poti sa le impaci p aman2
):n-am invatzat ink sa fac asta
): k sa scriu,ar trebui sa opresc caruselu asta de viatza si sa-l privesc.m-am saturat de privelistea de jos.sa zicem k mi-am luat mai multe bilete ptr orice ocazie[...]

Cam la asta se limiteaza vacanta asta.E un fel de "marea pauza",in care o sa merg la plaja,o sa citesc,o sa dorm,ca sa ma trezesc si sa citesc din nou.Nup,nu incerc sa ma justific.Nu fatza de tine,cititorul indiferent al sarmanului meu post.(mda,il deplang,ptr k tot c o sa fac e sa ajung de unde am plecat).

Mda,o sa ma ingrop in mormanul de vieti esuate ale altora,am sa diger alte fictiuni,caci,sa fiu sincera,realitatea e o mare pacoste.Hmm,nu am timp,pentru ca dispun de prea mult ca sa-l petrec pierzandu-mi vremea,undeva,pe o plaja pustie,in marea mea pauza de imaginatie.

In alta ordine de idei,nu v-am spus ca am fost la iasi:D.Un oras absolut genial,care,totusi,n-a putut sa ma scoata decat vag din "amorteala".Inca ma mai visez pe canapeaua aia mare si neagra,la "back door".Sau pe stefan cel mare,in ultima seara,in drum spre concertu voltaj.(as fi mers daca canta si iris,whatever(nu imi plc iris)).Sau,pana la urma,oriunde in iasi:)

In poza,cei 2 A ramasi.Va iubesc.

Suflet de-mprumut, 1 la o viata cine mai doresteee?!

Incerc de la o vreme sa scriu ceva.Orice.De fiecare data insa ori sterg tot cu feelingu' ca totul e prea banal,ca nici eu nu stiu macar ce vreau sa spun,din nevoia de a spune ceva care ma apasa de la o vreme-un soi de granit care,dintr-un motiv sau altu',a inchiriat o camaruta(un atriu,sau un ventricul,nici macar nu conteaza) in corpu`meu suprapopulat-un Paris gol de monumente si de istorie.Ceea ce e trist in toata povestea asta-lucrul de care ma tem cel mai mult-e ca Sena e pe cale sa sece in plin sezon pluvial,cand era de asteptat sa iasa din matca.De fapt,n-ar fi atat de trist daca n-as cauta in nisipul uscat din albie un firicel de apa,oricat de mic si de neinsemnat,din care sa renasca izvorul a tot ceea ce a reprezentat crezul meu.Atee intr-o lume de fanatici si/sau de inchipuiti?!Nici macar atat.

De la o vreme,sunt iremediabil stupida.Am ajuns sa tanjesc dupa ignoranta,gandind ca nu-mi sunt de ajuns asa,cu toate framantarile si intrebarile a caror cauza e o sete intr-un desert populat de ceva cactusi (ceva carti cu rezonanta istorica sau religioasa,sau pur si simplu carti),care-ti dau sentimentu' de vegetatie,cand te impresoara un imens gol,si de un verde ofilit.Nici macar nu stiu daca mai sunt coerenta:D.Nu stiu cat am sa ma mai pierd in melodia aia care ma bantuie si in somn,incercand apoi sa scriu versurile si constatand cu stupoare ca nu-mi pot aminti nici macar fundalul sonor-in orice caz o chitara,a carei ultime acorduri le-am mai auzit undeva,intr-o alta dimensiune,intr-o alta viata...M-am saturat de iluzii.De fantasme ale trecutului care si-au lasat amprentele pe pielea mea stravezie sub care se ghiceste usor o adevarata retea de vene,capilare,prin care sangele-mi pulseaza-ultim semnal vital.Mi-e sila de zambetul meu.De rasul meu mi-e groaza.Nu poate fi ceva mai fals,acum.When i'm speaking,it's the voice of someone else.(suna mai dragut in engla:D)Si nu ma pooot opri sa nu redau:

,,You can`t play on broken strings

You can`t feel anything

That your heart don`t want to feel

I can`t tell you something that ain`t real"...

Nici macar nu cred ca am sa postez chestia asta.Adik THIS IS MEEE?Which one?!(Please don't stop the rain!,U know why).

Ange ou demon?!

Asa,de umplutura :-"

Si azi am ajuns si eo la sarmana intelepciune ca inveti din greselile altora.Adica daca unu`(sau mai multi,ma rog :-") se pierde in fata ta,cand sunteti in aceeasi situatie,tu n-o vei face.Nu-ti permiti.Ambitia ta de doi bani se joaca cu tine,si n-aveti aceleasi sanse,nici macar aceleasi reguli.Numai tu si cu ambitia ta.Si pe putin 7 persoane care se holbeaza la tne,5 "tovarasi" de emotii si 2 profi.Sa va dau reteta succesului:,,Sa nu-ti pese.Nu te uita la ei,prefa-te doar.Nu esti imbracata intr-o vechitura de rochie a carei culoare turbata te innebuneste si-ti vine s-o smulgi de pe tine,nu ti-e foame sau altceva.Zambeste.Ba nu ,nu zambi,ca e tragic.Inspira.Expira."Aaa,si daca mai ai norocu` sa pici in acelasi timp cu o tipa care a pregatit acelasi sonet,e mai mult decat perfect.Dar sentimentu` supravietuirii e grozav.Ala al reusitei e bestial(se mai intampla si greseli de-astea,norocosu` de tine,de mine d fapt:p).Habar n-am ce m-a apucat,dar ma plictisesc teribil,si am trecut prin prea multe emotii azi,si ma simt sfarsita.Tot ce vreau e sa dorm...sa dorm pana nu mai stiu de mine.Daca razi de mine te bat,prea simt nevoia sa scriu ceva,ca sa-mi pese ce anume.Si uite-asa m-am trezit scriind niste balarii pe care le servesc si eo cui e-n stare sa ma creada.Bla bla...

Hmm..back:-?

Aaa...a fost o noapte lunga,incomoda,dar i-am facut fata cu stoicism.Doar luminile din bezna imi raspundeau la gandurile ce ma bantuiau-fantasme hibride.Mi-e incredibil de somn,si totusi nu pot dormi.Mda,iata un paradox.Partea cea mai rea e ca eu chiar ma straduiesc sa scriu corect pe aici:-".

Suceava e un oras super.Arhitectura,oamenii,atmosfera,totul.Te proiecteaza intr-un trecut ce si-a lasat amprenta nu numai pe cladiri,ci si pe viata,in general.Un oras mic si simpatic,de a carui atmosfera te izbesti inca din gara-o adevarata piesa de muzeu.Mi-am testat din plin abilitatile de orientare-care m-au dezamagit mai putin ca in alte dati,de socializare (m-am inteles nesperat de bine cu 2,chiar 3 persoane),sau nu-in ceea ce o priveste pe pitzi si pe mamica,si pe alte pitzi emo.Mi-am exersat tabieturile in "La fierarie",si regret ca n-am ajuns la seara folk,dar mi-am petrecut timpul destul de constructiv,amuzandu-ma,amuzand,povestind si ascultand.Viata de internat...ei bine,are si partile ei bune:sentimentul de libertate,intimitatea si prieteniile stranse (sau antipatiile profunde) dintre colegii de camera sau vecinii sau toti cei de pe-acolo:D.Mda,si partile ei proaste:baia respectiv dusurile) la comun,cantina (care pana la urma e ok,daca stau sa ma gandesc mai bine:-?),fataitu` cheii de la noi la pedagoaga si invers de cate ori ieseam.Dar a fost fun.Partea prosta din toata treaba a fost drumu` de 10 h.Dar am trecut si peste asta...Aaa..dragut e ca nu m-am intors chiar cu mana goala:)),mai exact cu carti,reviste,poster,harta,calendar,rucsac si ou vopsit;)).Si cu pachetelu` de drum.Hmm,si diploma de participare care e pe drum;)).Dar ceea ce e e cel mai important pentru mine-m-am intors cu o serie de amintiri placute.Aaa...Constanta m-a primit cu bratele deschise si cu geru` cu care am avut ceva timp sa ma obisnuiesc:D.Mi-a urat,in timp ce ochii mi se inchideau de oboseala:,,Welcome back home!"

Aaa..in poza Diana si Ana:D

Monolog

Hmm,incep sa incerc sa-mi tratez blogu` la un pahar de aer,in plina strada,in timp ce trecatori se holbeaza la mine cum beau singura dintr-o halba goala.
Nu,incep sa iau totul mai...personal.Pot sa-ti ghicesc zambetul in timp ce citesti.Hai sa spunem c-o las mai moale pentru o vreme,nedefinita,nici nu pot sa spun daca am de gand sa fac cu adevarat asta,tot ce stiu e ca degetele mele alearga in frenezie pe tastatura.Hmm,si nu numai pentru ca ascult decode pentru a nu stiu cata oara.Mdah"ma dezlantui",cum mi s-a reprosat nu o data:-".Incerc sa ma controlez.
De fapt,nu stiu de ce am inceput asa.Poate pentru ca adevaratul motiv e plecarea,si nu evenimentele (ar fi greu sa le atribui un adjectiv)ciudate,ma rog,mai degraba tensionate care sa ingramadesc in fiecare zi monotona-sper eu de la inceput.Hmm,da,plec,scap de doua zile plicticoase de scoala,si ma intorc,cel mai probabil,duminica.Motivu` e irelevant.Problema e ca ma autosechestrasem in plictisita Constanta,ca intr-un ultim refugiu,si acum ma trezesc smulsa de aici,prea formal si destul de convingator incat sa nu pot sa refuz.Presupun ca in joc mi-e propria ambitie.
Cel mai rau e ca biletele de tren parca ard pielea verde a portofelului primit de ziua mea(si acum va sunt recunoscatoare,nu pentru asta ,va dati seama,ci ptr k sunteti alaturi de mine,neconditionat,oricat de dificila si imposibila sunt,deseori:D).Am abandonat operatia de a indesa in rucsac teancu` de carti,va trebui sa renunt macar la una,si mi se pare cel mai mare sacrificiu.Pana la urma,cred ca o sa scot vreo bluza,sau ceva.Ma si imaginez,indecisa intre Cartarescu si Stendhal.Ar fi o adevarata tragedie;)).Ma plictisesc.Ma apuca groaza la gandul ca mi-as putea dori sa fi mers azi la scoala.Nu,nu m-am gandit eu la asta,de vina era doar ramasita mea de constiinta bolnava.Cred ca mai bine as incheia.Ma asalteaza un sir nesperat de intrebari curiose,si,ciudat,am sa raspund la multe dintre ele.In rest,n-o sa aiba cand sa-mi lipsesca Constanta,eu imi port precum melcul casa in spinare,oriunde as merge.Si totusi,bye bye...& see u soon:)

Nu stiu,trebuie sa sune interesant

De fapt,e numai o leaspa pe care mi-am permis sa o iau de la Florin.Asta pentru ca e destul de interesanta.Sa vedem...
...daca as putea ce as vrea sa fiu?
o floare: lacramioara
un anotimp: toamna
o culoare: albastru
un animal :e cam greu...ceva ierbivor ,oricum:)) panda cva:-?
un obiect vestimentar: esarfa
o piesa de mobilier: un dulap (nu,de fapt un sertar numai:))
o piesa muzicala:led zeppelin-stairway to heaven (:-? c e cu mne?:))
un vers:(aici o sa trisez ):D
I've got my heart set on anywhere but here I'm staring down myself, counting up the years Steady hands, just take the wheel...And every glance is killing me Time to make one last appeal... for the life I lead
un peisaj: un apus...la mare sau deasupra unei campii nesfarsite,nu conteaza...
un obiect: carte
un instrument muzical: pianul
un copac: bradul
un oras: Constanta
o persoana publica: Adrian Despot.se pune,nu?!:))
o persoana apropiata:(cheating again) aleatoriu,fufu si emma(hmm,dau intelesul pe care il vreau intrebarii:-?)
o carte: viata pe un peron
un fel de mancare: tocanita de legume
un supererou:tu insuti.
un fenomen al naturii:ploaie
o masina:a pied
un fruct:grefa
o parte a corpului:ochi
un film:a walk to remember,sau the notebook,sau una din chestiile astea siropoase...
Leapsa merge la Sandra,(care sta acum cuminte acasa si invata cik ptr olimpiada,good luck>:d<),Valentin,Lilu,Marian,Andreea si la cine are chef de ea...:)

Scrisoare catre-un cavaler nevazut in zale de matase

Esti pe cale sa vezi luminita de la capatul tunelului.Cel putin asa crezi.Poti jura ca auzi trepidatiile locomotivei,chiar suieratul surd razbind din departare.De fapt,crezi ca o si simti alergand navalnic pe sinele ruginite,vibrand in pamantul pe care picioarele-ti obosite se sprijina,in speranta unui echilibru vag.
Dragul meu,1-nu ai bilet,2-traseul lui,in circuit,nu te va indeparta de casa sufletului tau in care moliile si-au facut cuib.3-n-are rost sa calatoresti cu trenul timpului,a carui unic pasager esti tu,prima statie e si ultima.hmm,si 4,cred ca numai eu ma mai astept ca nici macar sa nu-ti treaca prin gand sa te sinucizi.Biet colectionar!
Esti batran.Te-au imbatranit poverile pe care tu-nimeni altcineva-ti le-ai pus in spate.Te-ai rastignit destul pe o cruce care nu e a ta (sau n-are voie sa fie...).
Tu,tu esti cel care s-a amagit ca e deasupra tuturor lucrurilor,cand inima-ti este un buzunar rupt de-atatea petice.Ai mizat pe un loz necastigator,ce sa-ti fac,dar ai fost atat de fraier sa-ti schimbi asii pe niste amarate de dame.
Oh,te plictisesc,stiu,cui i-ar placea sa se priveasca in asa oglinda?!Ce-am mai vrut sa spun?!Aaa...
Iti zici ca soarta face misto de tine.Acum te vezi dansand cu rochii.Cu una roz,si,in final cu una neagra.De fapt,te vezi dansand cu amandoua.Vezi tu,viata n-are chef de combinatii.Si-si rade de tine daca numai pentru o clipa te-ai gandit,,viata e roz,cu buline negre".
Prea multe viraje, ,,ocoliri" si mocirla.Si,cum nu sunt previzibila,iar tu esti departe de-a fi tata omida.anexez niste randuri anapoda,care imi apartin,fireste,si totusi...
,,Cineva spunea ca nu exista usa din spate.Pentru mine,va exista intotdeauna.Multi nici macar nu si-o pot inchipui,dar pentru mine a incetat demult a fi un simplu joc de imaginatie.Unii isi inchipuie sau merg pe covorul rosu,joc de blazoane si inchipuiri.Altii isi cladesc propriile lor usi plutitoare,la capatul unei scari ce insumeaza cateva trepte,pe care,pasind,sa mai leapada o data de ei,si,ajunsi la tinta,odata usa deschisa,se trezesc suspendati undeva sus,nici aproape de cer,si prea departe de pamant.
Eu nici macar una dintre ei nu sunt.N u ma visez intrand pe nicaieri,de parca cladirile-ar fi vaporizate.In schimb,ma tot vad iesid pe usa din spate,mult dupa ce cortina este trasa,cand sala e complet goala.Atunci,ma strecor,inlaturand panze de paiajan si praf,prin gaura din perete prin care numai eu pot iesi,de care numai eu stiu..."
Poate te intrebi ce mai fac.Nu,nu te intrebi.De scris,nu mai scriu.Si asta pentru ca m-am blocat intr-un alt final,din care am scris doar cateva randuri:
,,Ceea ce parea o hemoragie interna nu era decat fluxul gandurilor mele curgandu-ti prin venele golite,acum,de fluidul vital..."
(scrisa acum un secol:)))nu,nu chiar:D.scrisa,de fapt,cand eu eram eu,ceea ce obisnuiam sa fiu,adica tot eu,dar altcineva:))) ma joc,ce sa fac si eo:",cu cuvinte,daca cu altceva n-am)...

(ce-a mai ramas din) Meteor prin timp

Trebuia sa scriu ceva...Ceva care sa nu fie ,,sub nivelu` meu".Numai ca nu am vrut. ,,Copilarii".Asa ca mut povestea deja falsa dintre filele jurnalului (e a 2a oara!) aici.Sa nu-mi cereti chirie.Nu ma supar daca spuneti ca mint.Nu-mi pasa daca va deranjeaza punctele mele de suspensie,fac abuz de ele pentru ca sunt moca,pentru toti.Nu-mi pasa daca pui dup-aia diacritice.Cum deja devin boring am sa incep.Nu,nu cu ,,Once upon a time...".
(pseudo)Motto:,,de cand ma stiu astept acelasi tren
peronul-iluzoriu-mi popas
m-asteapta cu-n etern refren:
te da afara clipa,nu mai privi la ceas!"
Merg...Aparent cu un scop dar,de fapt,fara unul anume.
Dimineata calma.rece de februarie.Soarele zambeste timid de dupa vreun nor.In mine ploua.Si totusi nu mi-e frig;pe dinauntru insa mi-e pielea vanata...Meteahna veche,de pe vremea zapeziloe eterne,cand Articul s-a razbunat pe mine(ca,desi migrez intre cei doi poli nicicand n-am mers cu capul in jos) varandu-mi un cub de gheata in suflet ce,in propriu-mi arctic s-a prefacut in iceberg.Iceberg ce a fost programat sa depisteze fiecare ,, a fost odata" si sa-l extirpeze.Si totusi...
Te-am asteptat dintotdeauna pe acelasi peron-popas iluzoriu intre ,,bine te-am gasit" si ,,bun ramas".Si poate-as fi murit de deznadejde daca,superstitioasa,nu-mi scuipam atunci in san cate-un ,,pe curand".
Iata,a sosit trenul care ne duce atat de nicaieri ca nici macar n-are importanta ca ar duce undeva...Pasageri clandestini cu biletul pe inima,ne facem stapani peste vagonul intotdeauna gol...de cuvinte,de regrete si de legi-mici dumnezei de lut din tarana de la Mecca...
Privesti pe geam acelasi peisaj banal si monoton...La mine doar furis si rar...Eu iti privesc palmele.Dar,oricat am incercat,nu ti-am putut gasi linia vietii...Daca nu ti i-ai ascunde,as fi putut sa te privesc in ochi.
Ai presimtit sau ai stiut de la-nceput ca am sa refuz candva sa urc(n-aveam taria sa nu vin deloc).Iar eu,orice-as spune-acum,stiam ca ai sa pleci,fara sa-mi vezi lacrima ce se chinuia sa-mi usture obrazul.Si-ai plecat...cu gara,peron,si cu sine...
Si iata-ma pe locul fostei gari...biserica cu amintiri in care esti icoana vie...Spalacita de ploaia sufletului meu si roasa de cariile uitarii...Dar esti aici,in rand cu toate celelalte...
Drumurile noastre au fost (sau nu) trasate pe mototolita harta rutiera pe care ne-am bagat-o-n buzunar dupa ce am cumparat-o cu mai nimic de la un amarat de anticar...Trasate pe aea,am fost doar doua linii paralele ce-au incercat intr-o clipa de vis sa se intersecteze...
Ce ne-a despartit?Insasi regulile acestui plan-o matematica divina in mana Marelui Savant.Ce ne desparte?Sinele cadavrelor ce ne brazdeaza fetele,mainile,sufletele-cu alte cuvinte timpul,vechiul nostru dusman...
Ce-am reusit sa fim pe-aceasta scena a vietii?Biete masti triste intr-un Haloween ratat...
A inceput sa ploua.Imi desfac umbrela cenusie si ma pierd in multimea de calatori.Mai inainte ,luptandu-ma cu o himera,lovisem unul.Ar trebui sa port mai des ochelari.
Bisericoasa,ma inchin pentru ultima data capelei celei mai sfinte,cu altaru-i bogat al constiintei,pe care,parasindu-l,il las spre a fi jefuit...In urma mea,ramane pustie...As vrea sa-mi para rau ca nu i-am dat foc...
MORALA:
In inima mea,un cub plange cu lacrimi de..gheata...S-a topit...

Puneti hamuri la cai!

Autobuz aglomerat. Sătulă de corpuri şi mirosuri străine, cobor în staţia pustie aproape. Mă încearcă vag sentimentul de izolare, de înstrăinare. Ne despărţim de Andreea. Eu şi Fufu` discutăm nimicurile de peste zi, subiecte vag conturate cu tuş pe un perete invizibil... Şi-n mine desenez graffiti, umplând toate acele ziduri înalte ce ating, parcă, bolta. Absorbite în discuţie, ne-au trezit din reverie nişte vorbe spuse cu glas tărăgănat:,,Aud, aud... Puneţi hamuri la cai!"Ne-am intors să vedem cine era cel ce vorbise. Şi-am privit unul dintre tablourile mizeriei pe furiş, cu coada ochiului. Am bufnit în râs. Ne amuza ticneala moşului. Râzând încă, am pornit în direcţii opuse, fiecare spre o altă maşină ce ne ducea spre un univers arhicunoscut, ,,acasă".Tot drumul am frământat cuvintele omului ăluia, încercând să le dau un sens. Cu alte cuvinte, încercam să-i scot bandajul mumiei cândva umane, să-i descopăr... ce ştiu eu?! putreziciunea?!Apusul superb, cu canalul pe fundal, mi-a luminat ultima tresărire; trebuia să cobor. M-am strecurat printre trupurile transpirate, alcătuind o masa lipicioasă, dezgustătoare. Pe ultima treaptă m-am împiedicat. Două mâini au încercat să mă sprijine. Scârbită, m-am îndepărtat, fără să mulţumesc. Mai târziu, mi-a fost ruşine de mine. Dar numai pentru o secundă, pentru ca apoi un zâmbet, furat parcă, să-mi lumineze faţa.Tocmai atunci, când coboram, am aflat (sau cel puţin, aşa cred...). Şi braţele acelea străine mi-au apărut ca un simbol- ceva sigur, solid- realitatea, căreia i-am refuzat ajutorul. O realitate ,,urât mirositoare".Extrapolată, viziunea mea era a unui orator îmbătat de aplauzele frenetice ale publicului. Numai că eu eram şi orator, şi public...Ce-mi pasă!Oricum, aş vrea să-l văd pe ăla care să-mi înhame herghelia infinită a gândurilor...

Si inca mai ai sanse atata vreme cat povestea mea incepe cu ,,va fi candva"...

ma gandeam sa dau copy paste.lucru pe care l-am facut pana la urma,dupa cum se vede.nu de alta,dar n-am chef sa ma apuc de basme.sau,asta atata vreme cat nu sunt eu eroina.urmeaza deci o poveste ciopartita care are pretentia de-a apartine cuiva.nimanui.:-?.asta se vrea o introducere.nu zambiti ironic sau intelegator,n-are sens.imi jigniti si urma de vanitate care mi-a mai ramas.caps locku` e prea departe de mainile intentiilor mele,vagi insa.adevaru` e ca mi-e lene.v-ati obisnuit cu refrenu` asta,asa ca n-am decat sa-l reiau.mi-e lene.mi-e lene sa-l scriu deci ca lumea.pana la urma,o luati cum vreti.
andu': ai vazut msj**
al3xutsza* *: da
andu': mai intai sa-ti dau niste poze bestiale
**al3xutsza* *: da
andu': deci..faza e k tipa e imbrakta in alb
andu': asta sa fie d final
andu': deci..primul slide o sa se cheme
andu': si inca mai ai sanse atata vreme cat povestea mea incepe cu ,,va fi candva"
andu': k titlu ptr celelalte
andu': si`aqm incep sa scriu
andu': si rochia ei alba o va matura vantul in voie, in timp ce va urca scarile peste care vara din ei va cerne zapada,a carei albete va fi calcata in picioare,alcatuind un covor cenusiu,ce se va topi sub ploile ce vor veni...
andu': palida,va parea o naluca din cine stie ce poveste pe care ne-o vom scrie,facand urcusul in doi,intai eu in urma ta,apoi sprijinindu-ne ridurile din clepsidrele nevazute unul de celelalt.ma va biciui valul neincetat, si ma voi scufunda in nisipul inselator al grotei intunecate,luminate pana atunci de zambetul tau.voi fi in ploaie.gol si ud.macar nu voi fi descult.imi vor rasari pe talpi firisoare de iarba-samanta campului de altadata,prin care ne-am calcat de-atatea ori.ploaia va hrani ce zamislise in acel ,,candva",pe drumurile-mi slab luminate, si poate prost pavate,roua.ma voi sprijini de cuvant precum un batran in baston.lipsa lui m-ar face sa cad.,,you say your best when you say nothing at all" cantau.asa ca voi rataci prin versurile gurii mele si-am sa tac.iar tacerea mea iti va imbalsama sufletul ciuruit de gloantele unui tragator orb. iti voi fi si ucigas, si doctor.n-ai sa fi nici victima,nici pacient.vei fi singura statie a trenului din mine,a carui peron pustiu de tine te mai asteapta,parasit.caci imi voi permite,saracit de risipa paielor colorate,sa calatoresc fara bilet.astfel,draga mea,nu vei mai avea cu se sa bei.te va chinui setea marturisirilor,iti vor crapa buzele uscate de arsita
saharei pe care-o porti in inima,pasaport spre pustiu.
o sa port mereu ,in buzunarul de la piept,cutia ruginita ce contine un pumn de nisip ,pe care l-am furat intr-o furtuna.
vei merge cu pas masurat.vei spera sa te-ajung din urma?voi fi tintuit intr-o alta Golgota.incotro vei porni,cu gandurile ravasite,cu sentimente contradictorii rabufnindu-ti din adanc?nici tu nu vei stii.vei astepta in tacere clipa fatala,a cotiturii.voi vrea sa plang.vei vrea sa plangi.dar nu se va intampla nimic.nu stiu cat va trece,dar voi putea sa mai sper atata vreme cat voi vedea o pata alba pierzandu-se in ceata dimprejur.ceea ce stiu e ca te vei intoarce sa ma privesti de pe ultima treapta.ceea ce nu vei stii,si ceea ce poate nu stiu nici eu,e ca ai sa-mi surazi.blajin si cald,pentru ultima data.
andu': m-am trezit inspaimantat, fara sa stiu de-i zi sau noate,bajbaind prin intuneric.o locomotiva gemuse surd in departare.nu erai nicaieri.m-am zbatut zadarnic,si am ramas strivit sub povara regretelor tarzii.
**al3xutsza* *: mai ai?
andu': dah
**al3xutsza* *: ce cuvinte
**al3xutsza* *: kiar crezi k o sa intseleaga astia?
andu': nici nu trebuie sa inteleaga
**al3xutsza* *: cu deea ai vb?
andu': aqm vbesc q ea
andu': acum,nu-mi pasa.pe fata-mi zbarcita se oglindeste cerul,purpuriu.ce fac?astept.asta faci si tu,pe ultima treapta a nu stiu carei scari,pot s-o jur.si nu te vad....
sau ai plecat?!
andu': poate ca ar fi trebuit sa inchei.sa ramaneti la fundul putului,a carui apa ati baut-o insetati,printre randurile anapoda scrise
andu': .
andu': mi-ati diluat cerneala
andu': .
andu': nu meritati happy endu`,iar povestea n-are de gand sa se sfarseasca cu traditionalul ,,they lived happily ever after".
andu': si stiti cva?el,ca si ea,sunt decupati din alta poveste,si le cam sunt depasite contururile,ingrosate grijuliu cu marker rosu.si mai stiti ceva?nu e nicio scara,doar un drum neted si insorit...
ei,cam asta s-a vrut postu`.dupa cum puteti observa,nu m-am obosit sa-l scriu macar in word.sa va dau si fundalu` sonor.metallica-nothing else matters.prietenii stiu de ce:-"

00:00

00:00.Superstitia?! Nu si de data asta.Clatinandu-ma,imi fac loc spre iesire,neschitand vreun gest ca sa-mi ascund lacrimile.In jurul meu,trupuri transpirate se misca lasciv,hipnotizate parca de muzica ce-ti sfasie timpanul.Ajunsa afara,un aer rece ma izbeste.Ploua.Cei cativa pasi rasuna sec pe asfaltul ud.Ma arunc disperata in primul taxi.Aerul din el,greoi,ma sufoca.Reclamele patrund anevoie prin geam,mici semnale luminose in bezna.Dar eu nu le vad.Simt parca,insa,stropii care cad pe parbriz,geamuri,capota...Soferul ma priveste in oglinda.Oricum,obrajii si ochii rosii par sa-i ridice semne de intrebare.N-are decat sa gandeasca ce vrea,atata vreme cat nu ma ia de beata sau ceva.Il privesc la randul meu.Ramolit,sa tot aiba cincizeci si cva de ani,slabanog si chircit,are pe capatana-i mica o sapca antica,pleostita.Sub ea ii las imaginatiei mele dreptul sa-i proiecteze un inceput de chelie.Ajunge la mine un miros de caine ud.I n cazul in care mosul nu si-a luat patrupedul in masina, se datoreaza gecii sale antedeluviene.Aerul umil si privirea tampa ma fac sa-l vad insurat cu o zgripturoaica supraponderala,a carei haine put vesnic a ulei incins, cu vederi monarhice.Si cand spun asta,ma refer,desigur, la ,,partea leoaicei".
Tocmai ma intrebam pentru ce-o fi iesit in ploaie,cand omul nostru isi aprinde-o tigara.Stergatoarele isi indeplinesc anevoie umila lor functie.Un pieton rasarit de aiurea era cat pe ce sa fie lovit de jalnicul vehicul in care ma aflam.O frana brusca,puternica, si o umbrela umflata de vant dispare asa cum a aparut.in urma ei,injuraturi.Reusesc sa ma culeg de pe jos.Il somez pe sofer sa opreasca.Platesc si cobor.Dupa ce a bombanit,nemultumit de bacsis,probabil, a fost inghitit de potop,cu tot cu martoaga lui prapadita.Duca-se la dracu!
Biciuita de ploaie,incerc sa ma orientez.Din fericire,sunt la numai cateva strazi distanta de casa.Umbrela n-am,iar paltonul subtire si rochia de dedesubt nu reusesc sa ma apere de stropii mari si desi, si cu atat mai putin, de frig.Evit,atat cat pot,baltoacele si,intr-un final,ma refugiez in scara blocului.Putin mai tarziu, o usa se deschide undeva,ca sa fie repede inchisa.Pe ea stau pompos lipite doua cifre-numarul apartamentului:24.
Hei,wake up man!Asa se termina "chestia" asta,fara sa aiba macar pretentia c-ar fi inceput.Is it for real?L a intrebarea asta iti raspund.Nu.Si nu ,nu e blablau` gen "another Cinderella story".N-am voie sa umblu singura,aiurea la ora aia si nu,nu stau la apartamentu` 24.Si atunci?Ehh,ai tot dreptu` sa te pleostesti.AM inceput sa scriu idiotenia doar fiindca si de data asta,cand m-am bagat in plapuma,ceasul mi-a aratat acelasi lucru.Ghici, ce!

Final?!

Simtea viata parasindu-l,fiecare strop de sudoare parandu-i-se o totala risipa de apa.
Dupa mine,n-avea ce vedea.Cel putin deocamdata.Lumina orbitoare disparuse,doar un bechi chior l-ar fi facut sa orbecaie dupa chibrituri,dar imobilizat cum e intr-o afurisita de identitate,va vedea la lumina nu stiu carei tigari aprinse.Mai bine ca nu fumeaza...
Inchide ochii.Ar parea ca doarme.Duhoarea de formol a disparut si ea.Daca ar deschide ochii,probabil ca si mizeria i s-ar parea o imputita curatenie ieftina de spital.
Un salon.De fapt,un altul.De fiecare data...O noapte intreaga inainte,si nimic de facut.De trait,poate.
,,Doar o injectie.Un fleac!"isi zice si se intinde in patul metalic,cu rufarie jegoasa.Ii pasa prea putin.Priveste miop in jur.S-ar parea ca e singur acum.
In cele cateva secunde pana cand totul sa se fi scufundat in bezna,i s-a parut ca vede,pe noptiera,o vaza cu flori.Flori vestede.Chestiile astea il deprima.A intins mana dupa ea,dar si-a simtit-o improprie,parca.Un zgomot si cioburile s-au imprastiat pe podea.Jignit si mahnit de propria stangacie,a vrut sa se ridice,nici el nu stia ce sa faca:sa adune florile,ori cioburile.Dar in aceeasi clipa s-a infiorat de durere,pe care o simtea strabatandu-i sira spinarii.Parca mii de ace il intepau necontenit,un roi de esecuri,deziluzii,intrigi,barfe...Iar sentimentul ca e privit.Transpiratia ii siroia pe fata,ajungandu-i sa-i pateze bluza de pijama.Ar fi vrut sa tipe,dar gura-i uscata nu putea articula vreun cuvant.A recazut in bezna.A simtit totusi,cum e luat si dus cu targa.Iar.
Aceeasi lumina orbitoare.Masa de operatie.O intepatura si s-a rupt filmul.
S-a trezit?!O ploaie marunta ii scalda fata.,,Oare am murit?!"Nu simtea insa mirosul de pamant jilav,nici cusca de lemn ce-ar fi trebuit sa-l tintuiasca,2 m sub pamant.Se simtea...viu.O picatura i-a cazut pe buze.A sorbit-o.Ciudat,era sarata ca...N-a reusit sa-si termine gandul,mintea ii dicta sa deschida ochii,ceea ce a si reusit sa faca,nu fara efort.O usa s-a trantit,fara sa mai apuce sa vada cine-l plansese.A ramas privind fix,in tavan.Luni,ani,nu mai stia...Camera incepuse sa se invarta cu el,mobile loveau peretii si dispareau prin ei.A disparut si patul.Statea acum pe podea,incercand sa se tina de ceva,mainile-i cautau un punct de sprijin,dar a disparut si el prin perete,si salonul a ramas undeva,in constiinta-i obosita.
S-a trezit.A cata oara?!Era in camera lui.Sa fi visat?,,Oare cat o fi trecut?"S-a tarat mai mult,sprijinindu-se de pereti,pana la baie.S-a spalat pe fata.Apa rece a reusit sa-l dezmorteasca.Sangele ii alerga din nou in vene,pulsand.S-a privit in oglinda.Era palid.Barba ii arata ca nerasa de cateva zile..S-a descheiat la bluza.O cicatrice in partea stanga a toracelui.I s-a facut deodata rau.S-a intors si s-a asezat pe pat,cu capul in maini.,,Dumnezeule!"striga toata fiinta lui.
Privind podeaua,langa pat a vazut o petala.A ridicat-o,buimac.Sub ea statea ascunsa o pata de sange,inchegat.A cautat din priviri vaza,de obicei goala,de pe noptiera.Disparuse.
Clatinundu-se, a inceput sa caute prin toata casa,sperand sa gaseasca o urma macar a trecerii cuiva.Si-un fir de par.Casa era pustie ca nicicand.
Epuizat,s-a culcat in pat,invelindu-se cu grija.Ii era deodata frig.O intrebare i-a staruit in minte,pana sa recada in acelasi cosmar,oricat s-a luptat cu somnul:,,Cine a strans cioburile?"
Iar formolul,lumina,intepatura,operatia pe cord deschis,si ,de asta data,o voce auzita candva,demult,care suspina:
,,Operati Sahara de nisip!"

Imaginatie

,,sunt si sfant,si sobolan"Am visat ca zburam.De fapt,corect ar fi sa spun ca mi-am imaginat in vis ca zbor.Diferenta o face,desigur,credibilitatea voastra,care ar trebui sa fie pe minus.Si nu zburam oricum,ci in cerc.Dar mereu eram inconjurata de acelasi cer.Doar nori de diferite forme migrau,prin mine,spre alte zari.Stiu ca n-am sa ma opresc sa dau din aripi pana la istovire,nu datorita orgoliului pe care nu-l reneg,ci cred ca mai degraba datorita optimismului naiv pe care-l posed,slava domnului,cu prisosinta.S-a vorbit despre mine atata la trecut,ca ,de data asta,daca n-as fi eu,mi-ar fi intr-adevar frica sa-mi traiesc prezentul.Cateodata,rafale de vant ma izbesc.Le primesc senina...,,ce nu te omoara te intareste".Ciudat.Presimt dinainte lovitura,si totusi nu schitez niciun gest pentru a ma feri.Tot ele ma tintuiesc in albastrul spalacit,asa ca mi-ar fi imposibil sa ma ratacesc cand nici n-am pornit pe drumul care m-ar duce,oricum,nicaieri(si totusi,constransa fiind de borcanul Cuiva de sticla...).Masele de aer sunt doar curenti ce intra ,timid,prin gaurile pe care Le-a facut ca sa pot respira.De nori nici pomeneala.Sunt doar fetele vaporizate a atatora ca mine care si-au sters picioarele de presul casei sufletului meu,si pe care nu se mai poate citi demult ,,welcome".Palma de cer e raiul meu(ca si singurul pamant de care o sa am vreodata nevoie,de care atatia s-au lipit,de frica sa nu cada..),biserica mea,iar moaste-mi sunt cartile.Paginile lor murdare si aspre tamaduiesc ranile sangerande a atator azi,maine sau ieri...Sunt sora cu caietul,iar pixu` mi-e var bun...Am sa fiu si ,,eu" si ,,tu",jucand mediocru ambele roluri,pe scena vesnicului teatru.Cand am sa ma plictisesc de prefacatorie,am sa fiu,,nimeni",adica pielea jupuita de atatea masti.Am sa ma incalzesc la vapaia paganilor si prostilor,ba chiar am sa ma si frig.Le inchin halba plina ochi de blabla-urile de care chiar eu m-am plictisit.La opaitul celorlalti am sa raman acelasi sloi...As vrea sa cred in rai.Sau macar in iad.Asa ca ,oftand mai putin,aleg ce i-a mai ramas:acum,aici.As vrea sa-mi pese ce va mai fi,dar deocamdata masor oceanul cu lingurita...Nu ma costa mai nimic sa stau aici,fara sa astept macar prabusirea evidenta...Inglodata in rau...sperand la mai bine...In rest...singurul cosmar pentru care as putea sa-ti multumesc e chiar acesta,pe care mie-mi place sa-l numesc...realitate...

Discutie cu si despre mine

Poate va intrebati c face persoana mea (de o importanta mondiala)la ora 3:00 am.Nu va intrebati,dar am sa va spun.Scrie.Ce?!Nimicuri,ca de obicei.De fapt,nu ca de obicei. Not and this time.Am scris pana acum destule care reflecta o atat de mica parte din mine ca,sincer,le deplang.S-au spus multe azi.De fapt ieri.Am vorbit despre mine.Am fost egoista,narcisista,am si filozofat chiar.Am fost apostrofata:,,mi-am dat seama k era un citat".,,nu era..si daca era,l-am scris inconstient".Am recunoscut, franc,ca dau o prea mare importanta parerii celorlalti.Ca nu ma cunosc indeajuns.Ca sunt atat de putini oameni care ma cunosc,asa cum sunt...si atat de multi care n-ar vrea sa ma cunoasca.Ca prea multi oameni sunt pentru mine artificii.Aprind o lumina pe cerul albastru,plumburiu,prea rar senin,si apoi se sting,lasand o dara pentru cateva secunde,si,uneori,miros de pulbere arsa.E tarziu.Si totusi e devreme.Nu,nu m-am pierdut...Doar recapitulez fugitiv ganduri aruncate in cine stie ce colt al constiintei...Cred ca ar cam fi cazul sa incep cu ce ar fi trebuit(the real post,i mean:d).Azi mi-am luat liber(stiu ca ,,azi" e deja de o fatalitate indiscutabila,dar de ce sa ma feresc de clisee acum,cand mi-e al naibii de somn ca sa-mi mai pese?!).Liber de la probleme(ale mele sau ale altora-ale celor din urma in primul rand),de la prefacatorii,de la zambete nereturnate,de la timp,de la viata.Adopt o mutra impasiva(macar incerc) si mi-o privesc in oglinda.Sigur,n-o sa vad nimic nou,dar vreau sa mi se intipareasca adanc in memorie.Peste ani,cand o sa am ce sa observ(riduri,cearcane) vreau sa ma gandesc cum eram,sa vad cum am sa reactionez:am sa ma lamentez,am sa ma crizez,am sa ma intristez...Eu sper sa rad.Hai,poate cel putin sa zambesc.Obisnuita cu ciudateniile mele(desi ma mai surprind,uneori)m-am pus in situatia de a orbi acum,subit.,,Ce-as vrea sa nu uit vreodata cum arata?!".Mi-am raspuns:imaginea in oglinda,asa cum era:obosita,frustrata,copilaroasa,indignata,deprimata,invinsa...Narcisism?!Probabil...Egoism?Posibil...Dar ar fi singurul lucru care m-ar ajuta sa merg mai departe:groaza de acea masca,pierduta intr-un haos ce se vrea ordonat.Superficialism?!Cel putin unul voit...Cam la asta ma gandeam eu,cand gandurile nu-mi dau pace si-si cer tributul(la 3 dimineata!).Ma gandeam?!Mdah,pentru ca am obosit,si-am cam terminat...OMG!acum am vazut k apar andu` nu ciranoush(!!!).i don`t even want to think about it:-"aaa...atasez si poza...n-am oglinda p`aici,merge si webu`...doarme toata natiunea si eu la naiba nuuuu am somnnn:-<...sweet dreams:D

As fi jucat sah orb...

Joc carti cu destinul.
Am fi jucat sah dar mi-am pierdut regina-care sunt chiar eu(sau cel putin pe tabla...).
El si-a bagat in maneca asul meu de pica.I-am ars una peste amintitirile comune ca,simtindu-se jignit,m-a catadicsit drept piesa de schimb si numaidecat m-a facut sa masor adancimea buzunarului sau...

Azi...

Motto:,, cine va hotari ce e mai groaznic sa privesti:inimi sterpe sau cranii golite?!"Azi...ai voie sa ma privesti cu ochii inchisi.Azi..ai voie sa canti fals melodia mea care,in treacat fie spus,e o plagiatura.Azi...ai voie sa-mi atingi mainile,biete proteze din lemn.candva atarnau inerte ,sfartecate de rotile cine stie carui tren al timpului.Azi..ai voie sa-mi saruti pleoapele ce-mi ascund ochii de sticla.mi ia-i scos chiar tu,tot in acel ,,candva" ,cu sabia adevarului,ca razbunare pentru o oarecare piraterie sentimentala.Azi...ai voie sa scotocesti prin sertarele sufletului meu-dulap vechi-in speranta vreunei rochii,hai fie si pentru-o esarfa.ai sa fi dezamagit.e gol.in plin bal mascat oricine pleaca cu mastile dupa el,precum o cheala cu perucile.La urma urmei,chiar sunt cheala.mi-au cazut toate firele de par-ganduri catre tine,ce-mi izvorasc d sub scalpul ras d o mana nepriceputa-datorita chimioterapiei ce mi-a fost prescrisa in incercarea d a mi s extirpa tumoarea d p inima-chiar tu.Toate au fost in zadar,sunt socotita ,,pierduta".acum,maine,peste cateva saptamani,luni,ani-oricand m-as stinge in vatra in kre am ars,mocnind mai mult,si acum abia palpaind in intunericul c sta sa-mi inghita jarul inca nestins.Mi-a mai ramas totusi un fir.poate cel mai lung.am sa-l lipesc cu super glue,nu cumva sa-l pierd si pe el.numai ca n-am sa port peruci,podoaba falsa si inutila.daca iti va fi totusi rusine cu mine,am sa-mi ascund marturia luptei-nu cu boala,cu mine insami-sub un voal,imbacsit d fard si indreptat cu placa.daca asta vrei.Si poate ca portelanul va mai sta pe raftul plin de praf,in coltul uitat chiar si de privirile absente.poate va dainui ptr totdeauna.poate s va sparge.veche pusculita d maruntis,nu vei gasi inauntru decat o moneda in forma d inima,ciuruita in mijloc d glontul unui tragator incercat.Inainte sa ma ,,imbolnavesc" ti-as fi spus: ,,te iubesc"-ul furat de tine din banca reflexelor tarzii nu-si va gasi la mine moneda d schimb",si-as fi plecat,fara sa privesc in urma.In metastaza,ma rog: ,,infloreste in primavara mea.tu...crin...eu..biata lalea neagra...".

nimic.CEVA (cu adresa...)

De ceva vreme cineva lipseste din casa sufletului meu.Nu stiam cine e,si incercam disperata sa aflu.Era imprastiata in gandurile mele,in cele mai mici gesturi pe care le fac,pana si in privirile absente.Cand mi-am dat seama,am izbucnit in ras.Eu eram oaia pierduta.Acuma,nu stiu din care turma,dar nici nu ma grabesc sa aflu.
Nu de mult ,mi s-a reprosat ca scriu intr-o maniera mult prea dificila.Am suras indulgent.Nu-mi pasa.Poti sa intelegi ceva din tot ce scriu eu aicea,sau poti sa n-ai habar.Nu stiu ce pierzi.Nu incerc sa ma explic.Daca am chef si mi-o ceri,iti traduc.Dar asa si-ar pierde tot farmecu`,nu mai e viziunea ta,si gandurile tale sunt doar copii infime ale gandurilor mele.TU nu esti EU.Si-ar fi grozav de plictisitor daca ne-am vedea clonele fara sa ne privim in oglinda.
De mult n-am mai scris intr-o astfel de maniera.M-am ascuns dupa metafore,un labirint din care mai zvacneste cateodata firul Ariadnei.Si totusi this is me,eu sunt cea care scrie toate astea,sub impulsul unor sentimente contradictorii.
Am ales sa fiu egoista.Sa nu mai impart cu altii bucati din mine,cu atat mai mult cu cat m-am saturat sa postez intr-un clovn trist(ma refer la cateva persoane aici...),sau in NIMENI(si aici cu referinta).M-am saturat sa ma prefac ca nu-mi pasa,ca nu vad,ca nu stiu.Am sa fac asa cum cred ca e cel mai bine.Pentru mine.
Sigur,am sa fiu asaltata de intrebari,criticata,barfita,dar putin imi pasa atata vreme cat raman EU.Eu insami.
In cele ce urmeaza,voi transcrie niste postari mai vechi,de pe un alt blog.Unii le stiti.Dar asta nu conteaza.Cineva se va simti ofensat.Daca as fi avut ocazia sa vorbesc cu el,i-as fi spus.Cel putin nu s-ar fi aflat in fata faptului implinit.Acum,nu mai conteaza.Fara resentimente.

Leapsa cica...

Am primit o leapsa d la Sandra.Si m-am gandit ca e chiar funny ideea.Hmm,mdah,si intrebarile.Sorry k raspund pe blogul asta,invat sa fiu mai putin egoista:D
Deci chestia asta suna cam asa:
Cum ar fi…
… să fie o roșie pe fiecare scaun pe care te așezi?

Oups,i did it again!Hmm,chestia asta mi-ar strica ziua.As fi stupida incercand sa mai salvez ce mai poate fi salvat...Si de aici material pentru o comedie.Una proasta.Adica in general umbla norocu` dupa mine si eu dupa el.Si cand ne intalnim...Se intampla o calamitate naturala (sau,ma rog,ceva de genu`).Dar de ce o rosie?!

… să înnebunești?

Hmm,poate ca n-ar fi asa de rau.Adica ai sa fi scuzat peste tot "nu e in deplinatatea facultatilor mintale".Desi cred ca posed o doza oarecare de nebunie (mostenita genetic,intre noi fie vorba).

… să vezi un concert Bob Dylan?

Ar fi tare!(cine e , btw?) inchid paranteza, deschid alta( imi pare rau,Sandra:D)

… să ai mereu ochii lui aproape?

Un vis devenit realitate.Posibilitatea unei noi dimensiuni:Galaxia Caleea Iubirii.Abolirea legilor,timpului si spatiului.De fapt cu "legi" ,spusesem tot.Sunt o romantica incurabila.Si de doi bani,stiu.Aruncati cu rosii in mine.Nu cu ROSII!

… să n-ai restanțe?

In general nu-mi place sa am "datorii",sau chestii (il folosesc ptr a 3-a oara,hit me!) pe care le-am amanat,dar pe care trebuie sa le fac oricum.E aiurea.

… să bei până mori?

Pana mor...no thanks.Pana sting,hmm,sa ajung eu majora si ma mai gandesc.Fac misto acuma,nu cred ca e ok sa bei ca bou`(respectiv varianta feminina) pana nu mai stii de tine.E o porcarie(daca stau sa ma gandesc mai bine:-?).

… să faci plajă în Siberia?

Hey,acolo nu e frig?!:-s.Plaja poate nu,si altceva nu stiu,eu sunt friguroasa.A se avea grija la sensu` cuvantului "altceva".Explorin`,livin` i mean:D.

… să deții o alpacă ( o lamă, animalul ăla din Anzi) ?

Nu ma dau in vant dupa astfel de craturi,si viziunea ta,Sandra,nu ma ajuta deloc sa ma enumar printre fanii animalului astuia(except faza cu zara si pantofii,maybe).Adica,in flatu` meu abia daca e loc pentru o musca.Iubesc animalele,nu ma intelegeti gresit,dar nu atunci cand ameninta sa-mi invadeze spatiul vital:)).Daca n-as avea incotro,ideea cu galeata nu e rea.Nu e rea deloc:D

… să fii mexican?

Super!

… să cânți la vioară?

Nu prea ma vad eu cu arcusu`-n mana,dar imi place muzica clasica.Ma relaxeaza.(din respect ptr arta,cica:-")ba nu:-?.

… să te cânte el?

Sa ma canteeeeeeeeeee! Eu il scriu.


Cam asta a fost.Nu prea stiu acuma cui sa-i dau,considerati-va toti "leapsuiti"(eu l-am inventat ,cred,dar intelegeti voi).Ma gandeam la Andreea,dar acum ca am spus-o,sunt naspa.Sa mi se spuna ceva nou...:D

Martor pustiu

Renascutului meu din cenusa.


SUNRISE AVE,n-as sti sa spun cand,calendarul meu e de anu` trecut.



Dragul meu,

Ce esti? Un cascador. Asta s-a vrut debutul tau (dupa ceva dezastre cosmice, din cate am inteles, si nu numai de la tine :p).
Ce sunt?Un spectator al numarului tau, care s-a trezit (dupa tine), in rol principal.
Fracul impecabil, papionul-dichiseala studiata...Vrei un voluntar.Nici macar n-arunci privirea spre randurile din fata.
"-N-ai vrea tu?Da,tu,cea din randul de la mijloc.Am tresarit.Dupa moleseala calduta a anonimatului,dusul rece al "celebritatii".Una al naibii de riscanta.
Fiecare ne ascundem dupa o masca calma,desi suntem cuprinsi de o transpiratie rece.Daca am sti vreo rugaciune,am spune-o.
Ma legi de o sfoara,si raman suspendata in aer (nesiguranta ce-o respir prin porii tai ramasi deschisi in urma baii de cuvinte si,uneori,imagini,privind cu groaza tarusele infipte in bucata de lemn (invinuiri,contradictii,franturi de adevar),ce par prea adevarate ca sa nu incerc in clipa care mi`a ramas(o vesnicie!) sa ma dezleg.
Dai drumul franghiei.Ma privesti cu groaza.Speriat, fugi de la scena masacrului ideilor mele (acum ciuruite ), la viata carora ai atentat.
As vrea sa spun acum ca spectatorii parasesc in goana scena monstruoasa,dar stii ca nu-mi place sa mint.Eu sunt-sau am fost- singurul spectator.
Cu gandurile ravasite,sinucigase, vrei sa parasesti sala, inchizand pentru totdeauna cabina plina de masti.
Ai vrea sa ma mai vezi o ultima data.Speri sa ti se spuna odata c-a fost doar o farsa.Dar ai obosit, te-au epuizat cele doua dorinte ca sa ti-o mai pui si pe a treia.Constati cu stupoare c-am
disparut.Si-atunci apar de dupa cortina,zambind.Si poate m-ai face cruda, daca nu ti-ai aminti ca ai dat drumul la franghie.
Impachetezi cortul colorat si-l bagi in buzunar.Tot zambind,privesc urmele lasate de el pe pamantul jilav. Si maine e o zi...


P.S. I choose to be me!

O postez acum, desi nu fac decat sa va servesc o realitate invechita si-o poveste roasa de molii...
A venit iarna...Si circul e pustiu...

Eruptie

...E atata galagie ca tipatul dinauntrul meu e o mare tacere.Adanca,fundul unei mari abisale.Vars niste cerneala, colorand picaturile de ploaie, care cad pe asfaltul murdar de atatea suflete.
Mimez tacerea.Si ma scufund in acest ocean vast, cu apa sarata ca lacrima neplansa a ochilor vesnic inchisi.
O clipire.O tresarire.Imagini vagi, distorsionate, par sa zgarie cu unghiile tabla retinei imbibate cu "creta"-rest de praf stelar ramas de la geneza.Inchide ochii; si uriasul nemuritor recade in aceeasi reverie, o stare intre trezie si vis, o amortire a gandurilor si simturilor.
Pe varful nu stiu carei Golgote,ar parea ca vegheaza.Ciudat, i-e dor de vacarmul unei lumi pe care-a parasit-o de veacuri.Ii e frica,chiar groaza, de tacerea asta stupida care il inunda.
Visez uriasul de cand ma stiu, stand asa, pe muntele care imi pare familiar, ca si cum as fi o mana din cenusa ultimei sale eruptii.
As vrea sa va mint ca e stins.