Imaginatie

,,sunt si sfant,si sobolan"Am visat ca zburam.De fapt,corect ar fi sa spun ca mi-am imaginat in vis ca zbor.Diferenta o face,desigur,credibilitatea voastra,care ar trebui sa fie pe minus.Si nu zburam oricum,ci in cerc.Dar mereu eram inconjurata de acelasi cer.Doar nori de diferite forme migrau,prin mine,spre alte zari.Stiu ca n-am sa ma opresc sa dau din aripi pana la istovire,nu datorita orgoliului pe care nu-l reneg,ci cred ca mai degraba datorita optimismului naiv pe care-l posed,slava domnului,cu prisosinta.S-a vorbit despre mine atata la trecut,ca ,de data asta,daca n-as fi eu,mi-ar fi intr-adevar frica sa-mi traiesc prezentul.Cateodata,rafale de vant ma izbesc.Le primesc senina...,,ce nu te omoara te intareste".Ciudat.Presimt dinainte lovitura,si totusi nu schitez niciun gest pentru a ma feri.Tot ele ma tintuiesc in albastrul spalacit,asa ca mi-ar fi imposibil sa ma ratacesc cand nici n-am pornit pe drumul care m-ar duce,oricum,nicaieri(si totusi,constransa fiind de borcanul Cuiva de sticla...).Masele de aer sunt doar curenti ce intra ,timid,prin gaurile pe care Le-a facut ca sa pot respira.De nori nici pomeneala.Sunt doar fetele vaporizate a atatora ca mine care si-au sters picioarele de presul casei sufletului meu,si pe care nu se mai poate citi demult ,,welcome".Palma de cer e raiul meu(ca si singurul pamant de care o sa am vreodata nevoie,de care atatia s-au lipit,de frica sa nu cada..),biserica mea,iar moaste-mi sunt cartile.Paginile lor murdare si aspre tamaduiesc ranile sangerande a atator azi,maine sau ieri...Sunt sora cu caietul,iar pixu` mi-e var bun...Am sa fiu si ,,eu" si ,,tu",jucand mediocru ambele roluri,pe scena vesnicului teatru.Cand am sa ma plictisesc de prefacatorie,am sa fiu,,nimeni",adica pielea jupuita de atatea masti.Am sa ma incalzesc la vapaia paganilor si prostilor,ba chiar am sa ma si frig.Le inchin halba plina ochi de blabla-urile de care chiar eu m-am plictisit.La opaitul celorlalti am sa raman acelasi sloi...As vrea sa cred in rai.Sau macar in iad.Asa ca ,oftand mai putin,aleg ce i-a mai ramas:acum,aici.As vrea sa-mi pese ce va mai fi,dar deocamdata masor oceanul cu lingurita...Nu ma costa mai nimic sa stau aici,fara sa astept macar prabusirea evidenta...Inglodata in rau...sperand la mai bine...In rest...singurul cosmar pentru care as putea sa-ti multumesc e chiar acesta,pe care mie-mi place sa-l numesc...realitate...