00:00

00:00.Superstitia?! Nu si de data asta.Clatinandu-ma,imi fac loc spre iesire,neschitand vreun gest ca sa-mi ascund lacrimile.In jurul meu,trupuri transpirate se misca lasciv,hipnotizate parca de muzica ce-ti sfasie timpanul.Ajunsa afara,un aer rece ma izbeste.Ploua.Cei cativa pasi rasuna sec pe asfaltul ud.Ma arunc disperata in primul taxi.Aerul din el,greoi,ma sufoca.Reclamele patrund anevoie prin geam,mici semnale luminose in bezna.Dar eu nu le vad.Simt parca,insa,stropii care cad pe parbriz,geamuri,capota...Soferul ma priveste in oglinda.Oricum,obrajii si ochii rosii par sa-i ridice semne de intrebare.N-are decat sa gandeasca ce vrea,atata vreme cat nu ma ia de beata sau ceva.Il privesc la randul meu.Ramolit,sa tot aiba cincizeci si cva de ani,slabanog si chircit,are pe capatana-i mica o sapca antica,pleostita.Sub ea ii las imaginatiei mele dreptul sa-i proiecteze un inceput de chelie.Ajunge la mine un miros de caine ud.I n cazul in care mosul nu si-a luat patrupedul in masina, se datoreaza gecii sale antedeluviene.Aerul umil si privirea tampa ma fac sa-l vad insurat cu o zgripturoaica supraponderala,a carei haine put vesnic a ulei incins, cu vederi monarhice.Si cand spun asta,ma refer,desigur, la ,,partea leoaicei".
Tocmai ma intrebam pentru ce-o fi iesit in ploaie,cand omul nostru isi aprinde-o tigara.Stergatoarele isi indeplinesc anevoie umila lor functie.Un pieton rasarit de aiurea era cat pe ce sa fie lovit de jalnicul vehicul in care ma aflam.O frana brusca,puternica, si o umbrela umflata de vant dispare asa cum a aparut.in urma ei,injuraturi.Reusesc sa ma culeg de pe jos.Il somez pe sofer sa opreasca.Platesc si cobor.Dupa ce a bombanit,nemultumit de bacsis,probabil, a fost inghitit de potop,cu tot cu martoaga lui prapadita.Duca-se la dracu!
Biciuita de ploaie,incerc sa ma orientez.Din fericire,sunt la numai cateva strazi distanta de casa.Umbrela n-am,iar paltonul subtire si rochia de dedesubt nu reusesc sa ma apere de stropii mari si desi, si cu atat mai putin, de frig.Evit,atat cat pot,baltoacele si,intr-un final,ma refugiez in scara blocului.Putin mai tarziu, o usa se deschide undeva,ca sa fie repede inchisa.Pe ea stau pompos lipite doua cifre-numarul apartamentului:24.
Hei,wake up man!Asa se termina "chestia" asta,fara sa aiba macar pretentia c-ar fi inceput.Is it for real?L a intrebarea asta iti raspund.Nu.Si nu ,nu e blablau` gen "another Cinderella story".N-am voie sa umblu singura,aiurea la ora aia si nu,nu stau la apartamentu` 24.Si atunci?Ehh,ai tot dreptu` sa te pleostesti.AM inceput sa scriu idiotenia doar fiindca si de data asta,cand m-am bagat in plapuma,ceasul mi-a aratat acelasi lucru.Ghici, ce!