De ceva vreme cineva lipseste din casa sufletului meu.Nu stiam cine e,si incercam disperata sa aflu.Era imprastiata in gandurile mele,in cele mai mici gesturi pe care le fac,pana si in privirile absente.Cand mi-am dat seama,am izbucnit in ras.Eu eram oaia pierduta.Acuma,nu stiu din care turma,dar nici nu ma grabesc sa aflu.
Nu de mult ,mi s-a reprosat ca scriu intr-o maniera mult prea dificila.Am suras indulgent.Nu-mi pasa.Poti sa intelegi ceva din tot ce scriu eu aicea,sau poti sa n-ai habar.Nu stiu ce pierzi.Nu incerc sa ma explic.Daca am chef si mi-o ceri,iti traduc.Dar asa si-ar pierde tot farmecu`,nu mai e viziunea ta,si gandurile tale sunt doar copii infime ale gandurilor mele.TU nu esti EU.Si-ar fi grozav de plictisitor daca ne-am vedea clonele fara sa ne privim in oglinda.
De mult n-am mai scris intr-o astfel de maniera.M-am ascuns dupa metafore,un labirint din care mai zvacneste cateodata firul Ariadnei.Si totusi this is me,eu sunt cea care scrie toate astea,sub impulsul unor sentimente contradictorii.
Am ales sa fiu egoista.Sa nu mai impart cu altii bucati din mine,cu atat mai mult cu cat m-am saturat sa postez intr-un clovn trist(ma refer la cateva persoane aici...),sau in NIMENI(si aici cu referinta).M-am saturat sa ma prefac ca nu-mi pasa,ca nu vad,ca nu stiu.Am sa fac asa cum cred ca e cel mai bine.Pentru mine.
Sigur,am sa fiu asaltata de intrebari,criticata,barfita,dar putin imi pasa atata vreme cat raman EU.Eu insami.
In cele ce urmeaza,voi transcrie niste postari mai vechi,de pe un alt blog.Unii le stiti.Dar asta nu conteaza.Cineva se va simti ofensat.Daca as fi avut ocazia sa vorbesc cu el,i-as fi spus.Cel putin nu s-ar fi aflat in fata faptului implinit.Acum,nu mai conteaza.Fara resentimente.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu