L-as fi numit " buy me with a coffee" daca n-ar fi facut-o urma...

boy,I need a coffee.pentru cititorii neavizati,asta se vrea un post cheap.un post care sa mearga asa cu ritmul asta lent,intrerupt pe alocuri de falseturile cuiva-ale mele ?! nu stiu,nu-mi pasa,fac slalom printre orele plictisitoare in care visez cu gandul aiurea,asta cand nu sunt la tabla incercand sa inteleg literele si cifrele ciudate ce se intind,batoase,pe tabla,cu marker negru,albastru sau rosu-asta chiar e scrisul meu ?! asta la nivel "profesional".la nivel "artistic" ,ma complac in niste mici minciuni ce suna a promisiuni stupide, "da,sigur,o sa scriu...sigur,pana vineri..."."da,o sa scriu despre tine,oricine ai fi tu,oricare ar fi motivul pentru care as face-o,da,eu,marele geniu anonim,blocata in ghilimele si multe,MULTE puncte de suspensie..." incep sa cred ca o sa ajung sa vorbesc despre mine la persoana a treia.vreau sa plec undeva.a cata oara? nu stiu,nu-mi pasa,cartile nu mai sunt un drog destul de puternic.need some coffee to keep me alive.ei si?cui ii pasa de mine si de lamentabilul meu post? si de "minunatul efect al scolii asupra mea"? nimanui.atunci pentru ce sa mai imi bat capul?dar,mai intai,de ce nu pot invata sa spun"NU ",tare si raspicat?!mult prea complicat.hmm da after checking my status,lumea e amorfa si eu redefinesc principiul inertiei.nu ma incurc in explicatii,am test...luni ?! la fizica ,sper sa apuc sa invat ceva.relativitate.einstein,hertz si lorentz -un trio magic huh?! o ultima rugaminte pentru toti curiosii binevoitori,habar n-am ce-o sa fac in viitor,asa ca nu mai intrebati,devine sacaitor.personal,nu-mi pasa.lumea se agita si eu o privesc indiferenta.eu sunt eu,si voi ramane asa,orice va scrie pe buletinu' meu social .voi ramane eu,cu cartile,si muzica,si visele mele.nu astept sugestii sau asa ceva,oricum,la sfarsit voi miza pe un loz -castigator sau nu,ramane de vazut.mi-e dor de vama...mi-e dor sa fiu egoista si sa stau in pat cu picioru' in ghips.macar asa timpul parea comprimat.mi-e dor de toti prietenii mei si de toti oamenii interesanti pe care i-am cunoscut dar s-au pierdut in universul lor egoist,indepartat.mi-e dor de serile in care ieseam cu soramea in parc si de mosu' ala nebun care facea portrete .mi-e dor de toate amintirile uitate,si de feelingu' de la eforie sud.dar sa incetez cu lamentatiile.scuze tuturor cititorilor deplorabilului post.lame me.dar ma rog,when i gotta,i gotta... :P