luni, 11 octombrie 2010
Apendicita...
Simt noaptea asta ca pe un apendice inflamat.unde esti?razbat pana la mine rasete stridente,o lumina rosie,orbitoare,si nori de fum...si,in jurul mesei pline de pahare golite pe jumatate,corpuri din care nu pot vedea decat chipuri destinse,cu ochi scanteietori,maini extrem de lungi,si,ici-colo,palpairea vreunei brichete aprinse...mucuri de tigari in scrumierele arhipline si,pe undeva,pe perete,portretul lui mick jagger,mai departe silueta imortalizata a unui saxofonist,si,in final,bob marley cu nelipsita tigara in mana,iar chipul i se pierde in fum...un tip de la o masa alaturata deseneaza,ma duc si-i iau desenul,inainte de a apuca sa mai protesteze.pe hartie,chipul meu este incadrat de fum.ochii goi privesc undeva,in spatiul inchis,la un tablou.un tablou alb.ma rastesc la "portretist":"al cui e tabloul?" zambeste enigmatic,in timp ce mainile-i cauta pachetul de tigari."ai o bricheta?"il privesc,cu un zambet zeflemitor.se ridica,indreptandu-se spre masa alaturata.merg dupa el.sunt ridicola asa,tinandu-ma cu o foaie in mana dupa un necunoscut,artist de bodega.se intoarce la masa,isi aprinde tigara si-mi zambeste din nou,enigmatic.ma simt slabita si am senzatia ca l-am mai vazut undeva,dar tot ce vreau acum e sa-mi raspunda,ca sa pot pleca."deci,al cui e?n-ai de gand sa raspunzi?" trage un fum adanc:"al tau".observ ironia si,cuprinsa de furie,fac desenul bucati,pe care i le pun pe masa."foarte bine atunci".el le aduna,le pune in scrumiera si,cu bricheta imprumutata,le da foc.vad flacara reflectandu-se in ochii lui si mai mult ghicesc cuvintele pe care le sopteste:"acum nu mai e al nimanui".
ma indepartez cativa pasi.ma sperie zambetul lui chinuit.apoi ma gandesc la cuvintele lui,si-mi dau seama ca nu m-a inteles.incerc sa-l strig dar,dintr-o data,e mult prea departe,se pierde in fum si in vocile celor de la alte mese.incerc sa ma ghidez dupa palpairea rosiatica,dar toti ardeau ceva in scrumiere,majoritatea pachete de tigari,si acum rupeau portretele de pe pereti.incerc sa le salvez dar,dupa ce-mi frig mainile,nu raman decat cu instrumentul anonimului saxofonist.tip,neajutorata :
"sunteti niste inchipuiti!"
clar,peritonita.
alarma ma smulge dintr-un somn agitat.incerc sa-i smulg constiintei chipul lui.
nu,nu-mi spune nimic....
mi l-au extirpat....
"I dream of the winter in my heart turning to spring
While the ice gives way under my feet
And so I drown with the sun
I've been burning in water and drowning in flame
To prove you wrong and scare you away
I admit my defeat and want back home
In your heart under the rose
I open my eyes with a sigh of relief
As the warmth of summer's sunlight dances around me
And I see you with dead leaves in your hands
I've been burning in water and drowning in flame
To prove you wrong and scare you away
I admit my defeat and want back home
In your heart under the rose "
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Un comentariu:
Trimiteți un comentariu