luni, 11 octombrie 2010

Apendicita...


Simt noaptea asta ca pe un apendice inflamat.unde esti?razbat pana la mine rasete stridente,o lumina rosie,orbitoare,si nori de fum...si,in jurul mesei pline de pahare golite pe jumatate,corpuri din care nu pot vedea decat chipuri destinse,cu ochi scanteietori,maini extrem de lungi,si,ici-colo,palpairea vreunei brichete aprinse...mucuri de tigari in scrumierele arhipline si,pe undeva,pe perete,portretul lui mick jagger,mai departe silueta imortalizata a unui saxofonist,si,in final,bob marley cu nelipsita tigara in mana,iar chipul i se pierde in fum...un tip de la o masa alaturata deseneaza,ma duc si-i iau desenul,inainte de a apuca sa mai protesteze.pe hartie,chipul meu este incadrat de fum.ochii goi privesc undeva,in spatiul inchis,la un tablou.un tablou alb.ma rastesc la "portretist":"al cui e tabloul?" zambeste enigmatic,in timp ce mainile-i cauta pachetul de tigari."ai o bricheta?"il privesc,cu un zambet zeflemitor.se ridica,indreptandu-se spre masa alaturata.merg dupa el.sunt ridicola asa,tinandu-ma cu o foaie in mana dupa un necunoscut,artist de bodega.se intoarce la masa,isi aprinde tigara si-mi zambeste din nou,enigmatic.ma simt slabita si am senzatia ca l-am mai vazut undeva,dar tot ce vreau acum e sa-mi raspunda,ca sa pot pleca."deci,al cui e?n-ai de gand sa raspunzi?" trage un fum adanc:"al tau".observ ironia si,cuprinsa de furie,fac desenul bucati,pe care i le pun pe masa."foarte bine atunci".el le aduna,le pune in scrumiera si,cu bricheta imprumutata,le da foc.vad flacara reflectandu-se in ochii lui si mai mult ghicesc cuvintele pe care le sopteste:"acum nu mai e al nimanui".
ma indepartez cativa pasi.ma sperie zambetul lui chinuit.apoi ma gandesc la cuvintele lui,si-mi dau seama ca nu m-a inteles.incerc sa-l strig dar,dintr-o data,e mult prea departe,se pierde in fum si in vocile celor de la alte mese.incerc sa ma ghidez dupa palpairea rosiatica,dar toti ardeau ceva in scrumiere,majoritatea pachete de tigari,si acum rupeau portretele de pe pereti.incerc sa le salvez dar,dupa ce-mi frig mainile,nu raman decat cu instrumentul anonimului saxofonist.tip,neajutorata :
"sunteti niste inchipuiti!"
clar,peritonita.
alarma ma smulge dintr-un somn agitat.incerc sa-i smulg constiintei chipul lui.
nu,nu-mi spune nimic....
mi l-au extirpat....

"I dream of the winter in my heart turning to spring
While the ice gives way under my feet
And so I drown with the sun

I've been burning in water and drowning in flame
To prove you wrong and scare you away
I admit my defeat and want back home
In your heart under the rose

I open my eyes with a sigh of relief
As the warmth of summer's sunlight dances around me
And I see you with dead leaves in your hands

I've been burning in water and drowning in flame
To prove you wrong and scare you away
I admit my defeat and want back home
In your heart under the rose "

joi, 7 octombrie 2010

L-as fi numit " buy me with a coffee" daca n-ar fi facut-o urma...

boy,I need a coffee.pentru cititorii neavizati,asta se vrea un post cheap.un post care sa mearga asa cu ritmul asta lent,intrerupt pe alocuri de falseturile cuiva-ale mele ?! nu stiu,nu-mi pasa,fac slalom printre orele plictisitoare in care visez cu gandul aiurea,asta cand nu sunt la tabla incercand sa inteleg literele si cifrele ciudate ce se intind,batoase,pe tabla,cu marker negru,albastru sau rosu-asta chiar e scrisul meu ?! asta la nivel "profesional".la nivel "artistic" ,ma complac in niste mici minciuni ce suna a promisiuni stupide, "da,sigur,o sa scriu...sigur,pana vineri..."."da,o sa scriu despre tine,oricine ai fi tu,oricare ar fi motivul pentru care as face-o,da,eu,marele geniu anonim,blocata in ghilimele si multe,MULTE puncte de suspensie..." incep sa cred ca o sa ajung sa vorbesc despre mine la persoana a treia.vreau sa plec undeva.a cata oara? nu stiu,nu-mi pasa,cartile nu mai sunt un drog destul de puternic.need some coffee to keep me alive.ei si?cui ii pasa de mine si de lamentabilul meu post? si de "minunatul efect al scolii asupra mea"? nimanui.atunci pentru ce sa mai imi bat capul?dar,mai intai,de ce nu pot invata sa spun"NU ",tare si raspicat?!mult prea complicat.hmm da after checking my status,lumea e amorfa si eu redefinesc principiul inertiei.nu ma incurc in explicatii,am test...luni ?! la fizica ,sper sa apuc sa invat ceva.relativitate.einstein,hertz si lorentz -un trio magic huh?! o ultima rugaminte pentru toti curiosii binevoitori,habar n-am ce-o sa fac in viitor,asa ca nu mai intrebati,devine sacaitor.personal,nu-mi pasa.lumea se agita si eu o privesc indiferenta.eu sunt eu,si voi ramane asa,orice va scrie pe buletinu' meu social .voi ramane eu,cu cartile,si muzica,si visele mele.nu astept sugestii sau asa ceva,oricum,la sfarsit voi miza pe un loz -castigator sau nu,ramane de vazut.mi-e dor de vama...mi-e dor sa fiu egoista si sa stau in pat cu picioru' in ghips.macar asa timpul parea comprimat.mi-e dor de toti prietenii mei si de toti oamenii interesanti pe care i-am cunoscut dar s-au pierdut in universul lor egoist,indepartat.mi-e dor de serile in care ieseam cu soramea in parc si de mosu' ala nebun care facea portrete .mi-e dor de toate amintirile uitate,si de feelingu' de la eforie sud.dar sa incetez cu lamentatiile.scuze tuturor cititorilor deplorabilului post.lame me.dar ma rog,when i gotta,i gotta... :P