paraseste-ma pe o plaja la polul gandurilor tale,nu-mi lasa decat urma pasilor tai pe nisip ce se pierd in departare,astfel incat sa ma amagesc ca mai pot gasi drumul pierdut spre tine...fa din amprentele tale o harta pe care numai eu s-o pot citi si,dupa ce o voi fi invatat pe de rost,arde-o la focul stelelor-taciuni imprastiati de vantul noptatic al inceputurilor.pierde-ma in naufragiul gandurilor ce se indreapta spre tine,cautandu-te cu busola de pe care ai sters nordul ,astfel ca rataceste intre est si vest...asa cum ratacesc eu intre vis si miraj,cautand realitatea...nu-mi popula iluziile cu mare sau cer,lasa-ma in universul meu ingust,sa nu pot masura nemarginirea...universul meu sterp,pe care si luna ar parea un suvenir...un suvenir dintr-o vacanta ancestrala in tara constelatiilor...
rataceste drumul spre mine,minte-te ca nu poti privi inapoi,minte-te ca ai uitat harta,cand ea ti-a ramas intiparita in piele ca un tatuaj .orice incercare de a-l sterge e inutila,nu faci decat sa te ranesti.il poti extirpa,dar va reaparea din regretele pe care,oricat ai incerca sa le inabusi,vor rabufni prin fiecare por .asta pentru ca nu-ti mai apartii.nu esti decat clona imperfecta a altui om,cu care imparti acelasi adn,un om care a ramas undeva in urma,pe o plaja pustie...
te-ai decis sa te intorci,pana la urma,dupa incercari esuate de-a trai atemporal.cicatricile de pe piele arata o lupta darza cu tine insuti,fiind in acelasi timp castigatorul si invinsul...ce n-ai sa stii niciodata e ca harta ta imperfecta de-acum va rataci pustiul in care m-ai exilat...poate intr-un tarziu o vei regasi,cand eu voi fi plecat demult.
ai uitat ,pe drum,ca,oriunde ai fi,daca inchizi un ochi ,luna nu e mai mare decat un deget.eu nu am uitat,si,pentru prima data de cand traiesc in pustiu,am vazut o alta harta,in care amprentele tale se stersesera demult...
ploua in lume undeva.si toti ceilalti ne cred la adapostul viselor.ce naivi! ei nu stiu ca sufletele noastre ratacesc in ploaia asta de vara...
huh...mi-a murit muza!
