cu gandurile ravasite si cu versurile melodiei illusion and dream intiparite in minte,pasii ma ghideaza singuri pe drumul cunoscut,spre liceu.oare nu toate drumurile au trecut candva pe aici?nu,nu toate.dar multe dintre ele.
ca de fiecare data,am intarziat.stiu ca asta spune multe despre mine.
in general intarzii,ratandu-mi soarta duhnind a banal,anost...
cineva ar fi trebuit sa ma astepte in gara.a plecat inainte.oare sufletul meu nu e doar o gara,in care trenuri se profileaza vag pe sinele constiintei mele,ai caror pasageri clandestini ofera distonanta peisajului,ca si cerului gol?!
totul e cenusiu si sters.s-a daramat de curand ceea ce inchipuia casa de bilete.vantul fluiera a pustiu.
sa revin la realitate.nu fac decat sa merg pe bulevardul ferdinand.o fetita ma arata cu degetul mamei ei:,,uite,mami,valerina!". surad la naivitatea nu atat a gestului,cat a cuvantului pocit.
ma uit caraghios de atent la vestimentatia mea,cautand explicatia pentru ,,supranume",care nu intarzie sa ma striveasca prin simplitatea ei zdrobitoare:peste pantaloni,mi-am pus o rochie,pe care pardesiul,nefiind pre lung,nu reusea s-o acopere in totalitate.
ca pliurile rochiei seamana cu niste volanase,ca sunt stratificate-astea sunt doar detalii cu care indraznesc sa va mai plictisesc.
pacat ca nu merit gandul fetitei,fiindca sunt imbracata toata in negru;reusesc totusi sa mi-o iert,consolandu-ma cu gandul unei balerine triste.ma enerveaza autointitularea,n-am pic de haz.n-am nicio treaba cu baletul.
ma holbez pe geamul expozitiei de pictura.pe el scrie mare ,,INTRAREA LIBERA".recad in visare.oare nu asta e viata mea,o expozitie de imagini prin care se oglindesc sentimente,pareri,trairi umane-intr-un cuvant un destin?!
oare ar trebui sa lipesc si eu pe usa "casei" mele ,,INTRAREA LIBERA",cu caractere mari,in speranta ca asta va actiona ca o banda pentru muste?! bla bla...gari...
ca de fiecare data,am intarziat.stiu ca asta spune multe despre mine.
in general intarzii,ratandu-mi soarta duhnind a banal,anost...
cineva ar fi trebuit sa ma astepte in gara.a plecat inainte.oare sufletul meu nu e doar o gara,in care trenuri se profileaza vag pe sinele constiintei mele,ai caror pasageri clandestini ofera distonanta peisajului,ca si cerului gol?!
totul e cenusiu si sters.s-a daramat de curand ceea ce inchipuia casa de bilete.vantul fluiera a pustiu.
sa revin la realitate.nu fac decat sa merg pe bulevardul ferdinand.o fetita ma arata cu degetul mamei ei:,,uite,mami,valerina!". surad la naivitatea nu atat a gestului,cat a cuvantului pocit.
ma uit caraghios de atent la vestimentatia mea,cautand explicatia pentru ,,supranume",care nu intarzie sa ma striveasca prin simplitatea ei zdrobitoare:peste pantaloni,mi-am pus o rochie,pe care pardesiul,nefiind pre lung,nu reusea s-o acopere in totalitate.
ca pliurile rochiei seamana cu niste volanase,ca sunt stratificate-astea sunt doar detalii cu care indraznesc sa va mai plictisesc.
pacat ca nu merit gandul fetitei,fiindca sunt imbracata toata in negru;reusesc totusi sa mi-o iert,consolandu-ma cu gandul unei balerine triste.ma enerveaza autointitularea,n-am pic de haz.n-am nicio treaba cu baletul.
ma holbez pe geamul expozitiei de pictura.pe el scrie mare ,,INTRAREA LIBERA".recad in visare.oare nu asta e viata mea,o expozitie de imagini prin care se oglindesc sentimente,pareri,trairi umane-intr-un cuvant un destin?!
oare ar trebui sa lipesc si eu pe usa "casei" mele ,,INTRAREA LIBERA",cu caractere mari,in speranta ca asta va actiona ca o banda pentru muste?! bla bla...gari...
din seria old stuff...
